Gand catre om…

Cauti cu privirea, un carlig de viziune,

Un nod pe o franghie unsa.

Dar ce gasesti e doar fictiune;

E doar o negura intinsa.

Ai vrea sa stii “cum?”,”ce?” va fi,

Si degete-ti implanti in ganduri,

Ce ti se-arunca mi si mi,

Rupandu-ti ale mintii randuri.

Nelinistea te invadeaza,

Sangele-n vene-ti clocoteste,

Traiesti pentru-a afla momente

Traiesti pentru-a fura regrete…

Doar stres, nervi si anxietate,

Culegi fugind pe calea ta.

Incepi a memora fragmente

Doar pentru-a avea ce uita.

Esti dependent de dependenta,

Ingrijorat de-ngrijorare.

Speriat de propria-ti fobie; si-alergi.

Alergi speriat, alergi si mori…

Te stinge nebunia ta.

Doar rar, spre ultima suflare,

Te-opresti si stai…

Incerci sa iti aduci aminte,

Singurul mod de-a invoca,

Salvarea…

Rostesti ceva stalcit, cu greu;

Nu se-ntelege, insa Eu stiu.

Stiu ca Ma chemi; stiu c-amintirea,

Ce-adanc in noroi ai cautat

Este despre persoana Mea.

Si vin. Te scot din intuneric.

Te curat de cenusa grea.

Iti dau, luand din trupul Meu.,

Esenta.

Esti nou. Puterea te-nspaimanta

Dar arzi. Arzi pentru nerabdarea,

Pentru impulsul de-ancerca.

………

Si iar alergi.

Dar vrei sa tii minte momentul

Ai vrea sa-ntiparesti fragmentul,

Sa imortalizezi Persoana,

Ce-a pus iar vlaga-n viata ta.

………

Insa…

…ce pacat ca memorezi fragmentul,

Doar pentru-a avea ce uita…

Neglijat si singur…

Neglijat si singur. Asa s-a simtit, blogu’ asta, de o vreme incoace (mai precis 3 luni). Sincer mi-a cam fost dor de el asa ca am “gugalit” numele lui si “iacatal”. Binenteles ca a trebuit sa imi schimb parola ca sa reintru ca administrator, fiindca am uitat-o, dar asta-i alta poveste.

De ce nu am mai postat? pai raspunsu-i simplu: am plecat in prima tabara, unde, desii aveam internet, aveam un program foarte incarcat si somnul batea in fiecare seara dorinta de a posta. Apoi vara a continuat cu alte tabere, intr-un ritm alert si foarte “ocupant” pentru mine si m-am lasat pe tanjeala cu gandul postatului zicandu-mi “las’ bah ca scriu la sfarsitul verii un articol gros cu tot ce am facut in vara asta”. Ha ha. Ce gluma. A inceput scoala si nu mi-am mai facut timp nici atat de al meu singuratic si demult uitat blog.

Ce m-a apucat acum de am “reinceput relatia” cu acest “vechi prieten” ? hmm… un rol important il are profa mea de istorie. Aveam cam mult mult de invatat si asa putin chef incat imi aruncam gandul departe de orice tinea de caietul de istorie. Si cred ca l-am aruncat prea departe si am dat de “Growing Brain” . Si de aicea e simplu. A explodat in mine o pofta de a scrie, sa zicem, nascuta din nostalgie.

Deci de acum inainte, cu siguranta ve-ti gasi posturi noi pe “Growing Brain” pentru ca am de gand sa fiu mai “grijuliu” cu el si sa il vizitez mai des. Godspeed.

Ps: poza emo ar trebui sa ilustreze blogul, in perioada asta de 3 luni ( defapt e pusa la baza, de fun ) nvm :-”

Sclipiri in vers…

I. Batrane veghinde, martore tacute

Stele stralucinde, liniste-ascultand;

………

Ce faceti voi oare in intr-o nonculoare

Intr-un tipar moale, de gheata si praf ?

………

Va uitati la noi, oameni trecatori

Ce la randul nostru ne uitam spre voi ?

………

Sau doar va cantati, in tonuri ascunse

Refrenuri stiute doar de Imparat ?

………

Nu stiu toate-acestea, ce va tot intreb

Insa stiu c-atuncea, cand ma luminati

Cand in sclipiri tandre, timid v-aratati,

Inima-mi tresalta, si de bucurie

Imi urca in minte, de poet cuvinte.

………

II. Multumire mea, tie, Maret Tata

Caci in gingasie, stelele-ai creat ;

Apoi prin iubire, mi-ai ingaduit

Sa privesc spre ele, si iluminat,

S-admir in tacere, frumoasa-ti putere.

………

Multumesc Creatorule,

Creatia.

Fermecatoare, noapte-adanca…

1. Fermecatoare, noapte-adanca

Canti multe de la departare

Prin fiinte cu vorbiri bizare.

Dar tie oare, cine-ti canta ?

………

2. Intinsa esti, larga si blanda

Si porti pe ai tai umeri goi

Muzica nescrisa-n foi.

Dar tie oare, cine-ti canta?

………

3. Tie-ti cant eu, o, noapte-adanca

Cu-acorduri aspre de chitari

Aduse de prin alte zari

De degetele ce te-ncanta.

………

4. Iti cant un cantec cu-agonie,

O agonie ce m-apasa,

Ce lasa al meu gand in transa

Cazand incet spre fericire.

………

5. Fermecatoare, noapte-adanca

Acum adorm incetisor,

Sfarsind al meu cantec cu dor.

Dar tie oare, cine-ti canta ?…

Efemera frumusete…

Prolog: ” La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” Geneza 1:1

1. Aud in departare Vocea

Ce ma indeamna sa-i privesc

Pentru-a vedea minunatia,

De peisaj Dumnezeiesc.

……..

2. Ma uit, cautand spre-ale lor varfuri

Printre paduri, falnici copaci,

Citind parca in a lor stanca

Istorii antice si largi.

……..

3. Privesc spre aburi trecatori

Ce in tacere vin si pleaca,

Unind insa in drumul lor

Norul, de-a muntilor coroana.
……..

4. Admir o panorama-adanca…

Admir adanc in sinea mea,

Cu cugetul spre Mana Sfanta

Ce poate astfel a creea…

……..

5. …Ce a creat o frumusete

Departe de-al omului gand…

O frumusete trista insa,

Caci, ce e vesnic pe pamant?…

……..

Epilog: “…In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul cu tot ce este pe el va arde.” 2Petru 3:10

Inceputuri ude…zile Bacoviene !

Respectandu-mi programul obisnuit m-am trezit la ora 7 si in dimineata asta . Ziua se anunta inca din timpul noptii ca fiind una nasoala, prin sunetul picurilor de ploaie ce cadeau dupa geam. Obosit, parca fara vlaga…am tras plapuma de pe mine si am ajuns sa constat un adevar enervant. Era frig. Foarte frig pentru prioada asta. In fine mi-am continuat “durerosul” drum spre dus sperand ca nu voi avea parte si de alte chestii aiurea. Da’ ce?…merit eu sa scap asa usor…? la dus am avut “bucuria” de a afla inca un adevar: apa calda…era defapt putin sub termenul de calduta. Brrr…

Trecand insa “cu chiu cu vai” peste toate aceste lucruri, am reusit sa imbrac ceva si sa imi continui drumul inspre scoala (impreuna cu frigul, ploaia, umezeala si proasta dispozitie ce pluteau linistite prin aer ).

La scoala printre multi colegi inghetati (ca si mine de altfel) si-a facut loc si o anumita profesoara care in loc sa se conformeze situatiei, a ales sa aiba un chef de viata si o dispozitie, desprinse absolut de tot din context (binenteles insotite de un simt al umorului “monumental” si de niste glume care ne lasau pe toti mai reci decat eram deja…Brrr again ).

In final am hotarat sa ii las pe altii sa se chinuie si am plecat acasa…(shame on me ) unde am ales sa ies din “depresia” creata de combinatia vreme naspa+scoala. Cum? Dormind binenteles !

Toata aprecierea pentru cei care au rezistat acestei zile parca desprinse dintr-o poezie Bacoviana si acestui inceput groaznic de saptamana, fara sa clacheze ca si mine ! Godspeed !

Urare pentru Ioana

I. Licar de lumina, pace si speranta

Intr-o lume-ntreaga cazuta in pacat

Puritate sfanta pentru Imparat,

O lumin-aprinsa, pe soclu ‘naltata.

………

II. Asa sa fi tu, sora mititica

Sa-ti pastrezi vesmantul

Ascultand Cuvantul.

Sa te pastrezi tare, fara intristare.

Iar cand far’ sa sti,

Vin intemperii,

Nu uita ca sus, pe tronul cel vesnic

Domneste Isus.

Fratele mai mare, la care, alearga, pentru alinare.

Iar in urma ta,

Pe-ale vietii dale,

Iti doresc sa lasi vesnice petale…

Staring back…

Recent, intr-una din zile, pierzand vremea pe acasa si uitandu-ma in gol inspre peretii albi (culoare relativa…nu le-ar strica o varuiala ) am inceput sa imi arunc gandurile in urma. Trecut apropiat…nu secole, dar totusi foarte diferit. S-au schimbat multe. Ce? Cum? De ce?… Ar fi aiurea daca nu as incepe cu mine. Pot incepe cu DORUL aprins care il am pentru “eu” de altadata. ”Eu” in flacari pentru Domnul si ”eu” in flacari pentru orice alta activitate ce tine de Tata.  Ma gasesc, in situatia de fata caldicel, fara niciun chef de orice, asemeni bisericii din Laodicea si din ce in ce mai mult mi-e teama sa nu fiu varsat din gura Lui. Hmm…cum? si de ce?. Nu stiu. Poate pentru ca am vegheat prea putin sau poate am cochetat cu pacatul prea mult si am ignorat vocea Domnului “as vrea sa fi rece sau in clocot”. Cert este ca acum ma aflu in categoria celor care li s-a racit dragostea. Dar din dorul pentru ”eu” de odinioara imi strecor tot mai mult in minte sintagma ” I CAN’T STAND THIS NO MORE !” si o manie sfanta isi face loc in inima mea; o manie pe propria-mi persoana.Si incep sa lucrez si sa tai si sa ard din grasimea spirituala, intelectuala, relationala pana si fizica ce s-a depus.

Not by my power. Nu. Nu prin puterea mea am de gand sa ciopartesc tot surplusul ce ma impiedica in alergarea mea. Ci prin puterea ce l-a insotit pe Daniel in cuptorul de foc. Prin puterea ce l-a ajutat pe David sa-l invinga pe Goliat. Prin puterea Singurului ce este “nascut si nu facut”, putere vie putere lucratoare…putere a Domnului Isus, a lui Dumnezeu. Am de gand sa-i urmez sfatul Domnului si sa ma intorc la locul unde mi-am parasit dragostea dintai,locul unde am cazut, si sa ma pocaiesc ! Domnul sa imi ajute.

Poate daca ati citit pana aicea va intrebati “Oare de ce am citit eu prostiile astea…?” sau poate va ganditi ” Saracul…”, da’ fratilor va spun ca e foarte usor sa ajungeti in aceiasi situatie. Momentele de neveghere vin atunci cand te astepti cat mai putin aducand cu ele un bagaj gros de descurajari, ispite, pacate si caderi. Asa ca haideti sa fim treji sa ne indeplinim menirea aici pe pamant !  Godspeed !

Intro…

Iata-ma incepand o noua activitate in vastul “abis” al internetului. Un blog. De ce ? Un raspuns ar putea fi chiar titlul blogului. Growing Brain. Petrec atat timp in fata calculatorului incat nu mai stiu de mine, insa cat la suta din acest timp este folositor cresterii intelectului a cunoasterii si dezvoltarii mele ca persoana, dar mai presus de atat cresterii mele pe plan spiritual? Mi-e rusine de raspunsul la intrebare asa ca nu il voi da, in schimb pot sa spun ca in ultimul timp am descoperit sau mai bine zis am devenit interesat de bloguri. Asa ca, citind, citind si iar citind articole diverse, m-a lovit. It just stroke me. “Hai sa-mi fac si eu un blog…” mi-am zis . Si astfel a aparut “Growing Brain” un blog prin care vreau sa exprim o parte din gandurile mele , in care vreau sa imi exprim ideile lasandu-i pe altii sa le comenteze si in care ma voi confesa intr-o oarecare masura.
Unele lucruri ce vor aparea postate pe acest blog vor fi prezentate ca idei propri, ca pareri personale, nu ca adevaruri general valabile, deci fiecare este liber sa isi exprime ideile cu privire la aceste postari, iar eu imi iau angajamentul de a citi toate commenturile plauzibile ce vor aparea si de a ma gandi la mesajul lor. Alte lucruri insa vor fi prezentate clar, ca principii si ca incredintari personale,cu privire la care de asemenea fiecare este liber sa comenteze, dar spre deosebire de cele din prima categorie au un statut “neviolabil”.  Godspeed !